![](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBVv0__6I2wv6C2Vp1uH0eZOK_zoFgqgAoUvn2Rg1VwGrzigIM0SRVDoOrKvqHFAEjgOpxo-IOH_2h1VfwWRojy6qIlBqGSU4-HN3ur3AwtLDUhSm7EzifagQeYKKYhHVLZak9ynUW09n4/s320/LicNeculce2.gif)
Acum 30 de ani noi eram cei tineri. Acum 30 de ani universul meu nu era mai vast de cateva statii de autobuz, in sus sau in jos, parintii erau in viata iar un sarut parea mai infricosator decat o ecuatie de gradul 2. Acum 30 de ani mai creadeam ca viata este dreapta, ca daca esti cuminte lucruri fumose se vor intampla si ca dragostea de tara se poate exterioriza prin saptamani de stat in ploaie la cules de porumb sau struguri.
Acum 3o de ani nu eram, Domnul sau Doamna...eram doar Dan ori Radu eram Gabi ori Diana ori Cami ori Stan or Lucian.
Acum 30 de ani viata era atat de simpla si noi eram atat de fericiti. N-aveam masini si n-aveam copii, n-aveam telefoane celulare, putini aveau casetofoane, televizorul color era doar un vis SF, computerul era mai mare decat frigiderul ZIL, iar presedintele iubit ne zambea din fiecare clasa din rama fotografiei aprobate. Ascultam Bony M eram indragostit pe rand, de toate fetele din clasa, in secret, iar cea mai frumoasa parte a zilei era mersul pe jos de la liceu pana acasa, dupa ore. Acum 30 de ani nu imi pasa daca era frig in casa, daca supa nu era destul de fierbine in farfurie, daca fumatul era periculos sau ca o sa ma ingras.
Acum 30 de ani, dupa ultima clasa de liceu, ne-am despartit si fiecare si-a urmat destinul.
Sper ca aceasta pagina sa ne reaminteasca de anii de liceu, de cei pe care ii mai vedem si de cei pe care nu-i vom mai vedea niciodata. Zimbetele celor pe care i-am pierdut, de-a lungul anilor,colegi, prieteni sau profesori, le vom purta in amintirea noastra ca pe o pretioasa amintire.
Sorin Sarbulescu